Definify.com
Definition 2024
blestema
blestema
See also: blestemâ
Romanian
Verb
a blestema (third-person singular present blestemă, past participle blestemat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of blestema (first conjugation, no infix)
infinitive | a blestema | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | blestemând | ||||||
past participle | blestemat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | blestem | blestemi | blestemă | blestemăm | blestemați | blestemă | |
imperfect | blestemam | blestemai | blestema | blestemam | blestemați | blestemau | |
simple perfect | blestemai | blestemași | blestemă | blestemarăm | blestemarăți | blestemară | |
pluperfect | blestemasem | blestemaseși | blestemase | blestemaserăm | blestemaserăți | blestemaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să blestem | să blestemi | să blesteme | să blestemăm | să blestemați | să blesteme | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | blestemă | blestemați | |||||
negative | nu blestema | nu blestemați |
Derived terms
Related terms
- excomunica