Definify.com
Definition 2025
carens
carens
Latin
Participle
carēns m, f, n (genitive carentis); third declension
Inflection
Third declension.
| Number | Singular | Plural | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masc./Fem. | Neuter | Masc./Fem. | Neuter | |
| nominative | carēns | carentēs | carentia | ||
| genitive | carentis | carentium | |||
| dative | carentī | carentibus | |||
| accusative | carentem | carēns | carentēs | carentia | |
| ablative | carente, carentī1 | carentibus | |||
| vocative | carēns | carentēs | carentia | ||
1When used purely as an adjective.