Definify.com
Definition 2024
compune
compune
Romanian
Verb
a compune (third-person singular present compune, past participle compus) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of compune (third conjugation)
| infinitive | a compune | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | compunând | ||||||
| past participle | compus | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | compun | compui | compune | compunem | compuneți | compun | |
| imperfect | compuneam | compuneai | compunea | compuneam | compuneați | compuneau | |
| simple perfect | compusei | compuseși | compuse | compuserăm | compuserăți | compuseră | |
| pluperfect | compusesem | compuseseși | compusese | compuseserăm | compuseserăți | compuseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să compun | să compui | să compună | să compunem | să compuneți | să compună | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | compune | compuneți | |||||
| negative | nu compune | nu compuneți | |||||
Derived terms
- compunere
- descompune