Definify.com
Definition 2025
fuma
fuma
Asturian
Verb
fuma
Catalan
Verb
fuma
- third-person singular present indicative form of fumar
- second-person singular imperative form of fumar
Galician
Verb
fuma
Italian
Verb
fuma
Latin
Verb
fūmā
- second-person singular present active imperative of fūmō
References
- FUMA in Charles du Fresne du Cange’s Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition, 1883–1887)
Portuguese
Verb
fuma
- Third-person singular (ele, ela, also used with tu and você?) present indicative of fumar
- Second-person singular (tu) affirmative imperative of fumar
Romanian
Etymology
From Latin fūmāre, present active infinitive of fūmō. Compare Italian fumare, fumeggiare.
Pronunciation
- IPA(key): [fuˈma]
Verb
a fuma (third-person singular present fumează, past participle fumat) 1st conj.
- (transitive, intransitive) to smoke (a cigarette, a pipe, etc)
- to (give off) smoke
Conjugation
conjugation of fuma (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a fuma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fumând | ||||||
past participle | fumat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | fumez | fumezi | fumează | fumăm | fumați | fumează | |
imperfect | fumam | fumai | fuma | fumam | fumați | fumau | |
simple perfect | fumai | fumași | fumă | fumarăm | fumarăți | fumară | |
pluperfect | fumasem | fumaseși | fumase | fumaserăm | fumaserăți | fumaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să fumez | să fumezi | să fumeze | să fumăm | să fumați | să fumeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | fumează | fumați | |||||
negative | nu fuma | nu fumați |