Definify.com
Definition 2024
murmura
murmura
See also: murmurá
Portuguese
Verb
murmura
- Second-person singular (tu) affirmative imperative of murmurar
- Third-person singular (ele, ela, also used with tu and você?) present indicative of murmurar
Romanian
Etymology
Probably from French murmurer, or less likely directly from Latin murmurāre, present active infintive of murmurō.
Verb
a murmura (third-person singular present murmură, past participle murmurat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of murmura (first conjugation, no infix)
infinitive | a murmura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | murmurând | ||||||
past participle | murmurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | murmur | murmuri | murmură | murmurăm | murmurați | murmură | |
imperfect | murmuram | murmurai | murmura | murmuram | murmurați | murmurau | |
simple perfect | murmurai | murmurași | murmură | murmurarăm | murmurarăți | murmurară | |
pluperfect | murmurasem | murmuraseși | murmurase | murmuraserăm | murmuraserăți | murmuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să murmur | să murmuri | să murmure | să murmurăm | să murmurați | să murmure | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | murmură | murmurați | |||||
negative | nu murmura | nu murmurați |