Definify.com
Definition 2024
susura
susura
Romanian
Verb
a susura (third-person singular present susură, past participle susurat) 1st conj.
- to whisper
Conjugation
conjugation of susura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a susura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | susurând | ||||||
| past participle | susurat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | susur | susuri | susură | susurăm | susurați | susură | |
| imperfect | susuram | susurai | susura | susuram | susurați | susurau | |
| simple perfect | susurai | susurași | susură | susurarăm | susurarăți | susurară | |
| pluperfect | susurasem | susuraseși | susurase | susuraserăm | susuraserăți | susuraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să susur | să susuri | să susure | să susurăm | să susurați | să susure | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | susură | susurați | |||||
| negative | nu susura | nu susurați | |||||