Definify.com
Definition 2024
pătimi
pătimi
Romanian
Verb
a pătimi (third-person singular present pătimește, past participle pătimit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of pătimi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a pătimi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pătimind | ||||||
| past participle | pătimit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | pătimesc | pătimești | pătimește | pătimim | pătimiți | pătimesc | |
| imperfect | pătimeam | pătimeai | pătimea | pătimeam | pătimeați | pătimeau | |
| simple perfect | pătimii | pătimiși | pătimi | pătimirăm | pătimirăți | pătimiră | |
| pluperfect | pătimisem | pătimiseși | pătimise | pătimiserăm | pătimiserăți | pătimiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să pătimesc | să pătimești | să pătimească | să pătimim | să pătimiți | să pătimească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pătimește | pătimiți | |||||
| negative | nu pătimi | nu pătimiți | |||||