Definify.com
Definition 2024
răscula
răscula
Romanian
Verb
a răscula (third-person singular present răscoale, past participle răsculat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of răscula (third conjugation)
infinitive | a răscula | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răsculând | ||||||
past participle | răsculat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răscol | răscoli | răscoală | răsculăm | răsculați | răscoală | |
imperfect | răsculam | răsculai | răscula | răsculam | răsculați | răsculau | |
simple perfect | răsculai | răsculași | răsculă | răscularăm | răscularăți | răsculară | |
pluperfect | răsculasem | răsculaseși | răsculase | răsculaserăm | răsculaserăți | răsculaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răscol | să răscoli | să răscoale | să răsculăm | să răsculați | să răscoale | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răscoală | răsculați | |||||
negative | nu răscula | nu răsculați |