Definify.com
Definition 2024
străbate
străbate
Romanian
Verb
a străbate (third-person singular present străbate, past participle străbătut) 3rd conj.
- to pass through go through or over, penetrate, traverse
- to roam all over the place, wander around, ramble
Conjugation
conjugation of străbate (third conjugation)
infinitive | a străbate | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | străbătând | ||||||
past participle | străbătut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | străbat | străbați | străbate | străbatem | străbateți | străbat | |
imperfect | străbăteam | străbăteai | străbătea | străbăteam | străbăteați | străbăteau | |
simple perfect | străbătui | străbătuși | străbătu | străbăturăm | străbăturăți | străbătură | |
pluperfect | străbătusem | străbătuseși | străbătuse | străbătuserăm | străbătuserăți | străbătuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să străbat | să străbați | să străbată | să străbatem | să străbateți | să străbată | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | străbate | străbateți | |||||
negative | nu străbate | nu străbateți |
Derived terms
- străbatere