Definify.com
Definition 2024
strămuta
strămuta
Romanian
Verb
a strămuta (third-person singular present strămută, past participle strămutat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of strămuta (first conjugation, no infix)
infinitive | a strămuta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | strămutând | ||||||
past participle | strămutat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | strămut | strămuți | strămută | strămutăm | strămutați | strămută | |
imperfect | strămutam | strămutai | strămuta | strămutam | strămutați | strămutau | |
simple perfect | strămutai | strămutași | strămută | strămutarăm | strămutarăți | strămutară | |
pluperfect | strămutasem | strămutaseși | strămutase | strămutaserăm | strămutaserăți | strămutaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să strămut | să strămuți | să strămute | să strămutăm | să strămutați | să strămute | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | strămută | strămutați | |||||
negative | nu strămuta | nu strămutați |
Synonyms
- (move): muta, mișca
- (transform, change): transforma, schimba, modifica
Derived terms
- strămutare