Definify.com
Definition 2024
tinctura
tinctura
See also: tinctură
Latin
Participle
tinctūra
- nominative feminine singular of tinctūrus
- nominative neuter plural of tinctūrus
- accusative neuter plural of tinctūrus
- vocative feminine singular of tinctūrus
- vocative neuter plural of tinctūrus
tinctūrā
- ablative feminine singular of tinctūrus
References
- tinctura in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
- Félix Gaffiot (1934), “tinctura”, in Dictionnaire Illustré Latin-Français, Paris: Hachette.
Portuguese
Noun
tinctura f (plural tincturas)
- Superseded spelling of tintura (used in Portugal until September 1911 and died out in Brazil during the 1920s).
Romanian
Verb
a tinctura (third-person singular present tinctură, past participle tincturat) 1st conj.
- to dye
Conjugation
conjugation of tinctura (first conjugation, no infix)
infinitive | a tinctura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | tincturând | ||||||
past participle | tincturat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | tinctur | tincturi | tinctură | tincturăm | tincturați | tinctură | |
imperfect | tincturam | tincturai | tinctura | tincturam | tincturați | tincturau | |
simple perfect | tincturai | tincturași | tinctură | tincturarăm | tincturarăți | tincturară | |
pluperfect | tincturasem | tincturaseși | tincturase | tincturaserăm | tincturaserăți | tincturaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să tinctur | să tincturi | să tincture | să tincturăm | să tincturați | să tincture | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | tinctură | tincturați | |||||
negative | nu tinctura | nu tincturați |