Definify.com
Definition 2024
Trage
Trage
trage
trage
German
Verb
trage
- First-person singular present of tragen.
- First-person singular subjunctive I of tragen.
- Third-person singular subjunctive I of tragen.
- Imperative singular of tragen.
Romanian
Etymology
From Vulgar Latin tragere, from Latin trahere, present active infinitive of trahō, from Proto-Indo-European *tragʰ- (“to draw, drag”).
Verb
a trage (third-person singular present trage, past participle tras) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of trage (third conjugation)
infinitive | a trage | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | tragând | ||||||
past participle | tras | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | trag | tragi | trage | tragem | trageți | trag | |
imperfect | trageam | trageai | tragea | trageam | trageați | trageau | |
simple perfect | trasei | traseși | trase | traserăm | traserăți | traseră | |
pluperfect | trasesem | traseseși | trasese | traseserăm | traseserăți | traseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să trag | să tragi | să tragă | să tragem | să trageți | să tragă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | trage | trageți | |||||
negative | nu trage | nu trageți |
Derived terms
|