Definify.com
Definition 2025
отлупить
отлупить
Russian
Verb
отлупи́ть • (otlupítʹ) pf (imperfective лупи́ть)
Conjugation
Conjugation of отлупи́ть (class 4c perfective transitive)
| perfective aspect | ||
|---|---|---|
| infinitive | отлупи́ть otlupítʹ |
|
| participles | present tense | past tense |
| active | — | отлупи́вший otlupívšij |
| passive | — | отлу́пленный otlúplennyj |
| adverbial | — | отлупи́в otlupív, отлупи́вши otlupívši |
| present tense | future tense | |
| 1st singular (я) | — | отлуплю́ otlupljú |
| 2nd singular (ты) | — | отлу́пишь otlúpišʹ |
| 3rd singular (он/она́/оно́) | — | отлу́пит otlúpit |
| 1st plural (мы) | — | отлу́пим otlúpim |
| 2nd plural (вы) | — | отлу́пите otlúpite |
| 3rd plural (они́) | — | отлу́пят otlúpjat |
| imperative | singular | plural |
| отлупи́ otlupí |
отлупи́те otlupíte |
|
| past tense | singular | plural (мы/вы/они́) |
| masculine (я/ты/он) | отлупи́л otlupíl |
отлупи́ли otlupíli |
| feminine (я/ты/она́) | отлупи́ла otlupíla |
|
| neuter (оно́) | отлупи́ло otlupílo |
|
Related terms
- лупи́ться (lupítʹsja)