Definify.com
Definition 2024
socoti
socoti
Romanian
Verb
a socoti (third-person singular present socotește, past participle socotit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of socoti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a socoti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | socotind | ||||||
| past participle | socotit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | socotesc | socotești | socotește | socotim | socotiți | socotesc | |
| imperfect | socoteam | socoteai | socotea | socoteam | socoteați | socoteau | |
| simple perfect | socotii | socotiși | socoti | socotirăm | socotirăți | socotiră | |
| pluperfect | socotisem | socotiseși | socotise | socotiserăm | socotiserăți | socotiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să socotesc | să socotești | să socotească | să socotim | să socotiți | să socotească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | socotește | socotiți | |||||
| negative | nu socoti | nu socotiți | |||||